Primele zile in Londra

Hello everyone!



  Dacă mă urmăriți pe Facebook sau Instagram știți că momentan sunt în Londra într-un mic concediu...de 8 zile.
Mereu mi-am dorit să vizitez Londra sau orice alt oraș din UK, să îmi clătesc ochii cu frumoasele străduțe înguste presărate cu căsuțe cochete din carămidă și ferestre mici, să îmi încânt auzul cu superbul accent englezesc, să beau ceaiul la mama lui acasă și să fac un milion de poze cu care să vă bombardez.
Ok, dar să începem cu începutul.
Concediul acesta nu a fost plănuit cu multe luni înainte...așa cum se planifică un concediu. Mai ales când pleci din țară. Ei bine, acum 3 săptămîni m-am decis că vreau să plec în UK, am luat biletul și aia a fost. Și iată că acum sunt în Londra, cu o cană de ceai lângă mine și scriu postarea asta. Ahhh, câte am să vă povestesc. 
Ei bine, am părăsit Bucureștiul însorit și am aterizat în Londra ploioasă. Da, când am coborât din avion ploua și vremea era mohorâtă. Reacția mea a fost "NUUUU" și mi-am acoperit părul cu eșarfa pe care o aveam la gât. În acel moment stuardezul carismatic mi-a spus  "Welcome to London!" și a râs . Un fel de " dacă ai venit să vizitezi Londra, ar trebui să te obișnuiești cu vremea asta".
Adevărul e că m-am pregătit moral pentru o așa vreme, dar speram în secret să am noroc și să prind zile însorite. Ceea ce s-a și întâmplat a doua zi.  Doar a doua zi...astăzi a plouat.




Londra m-a cucerit . Arhitectura , oamenii, mâncarea și accentul sunt superbe. Restaurantele sunt cochete, micuțe, iar servirea impecabilă. Oamenii sunt amabili, îți zâmbesc pur si simplu...în stația de metrou, când stai la coadă la ladies room.
Este un oraș al diversității etnice. Predomină indienii și jamaicanii. La fiecare colț există restaurante cu specific chinezesc și indian. La care se adaugă cele cu specific englezesc, celebrele Fish and chips. 
Transportul în comun este extraordinar de bine organizat. Pe lângă celebrul Underground mai există multe tipuri de trenuri care asigură o accesibilitate excelentă și care se întâlnesc în gări foarte mari unde poți să schimbi magistrala. Un fel de Piața Unirii de la noi care e de 3 ori mai mare decât Gara de Nord.
M-am plimbat cu autobuzele supraetajate în care toată lumea validează cardul de călătorie. Nu îl validezi, nu pornește autobuzul. Oare ar funcționa așa ceva în București? Nu cred..ar ieși cu bătaie.



















Am mâncat cel mai bun cheesecake ieri. La un restaurant italienescc din zona Oxford. OMG. Mi s-a topit în gură...dar era și 5 lire jumătate!!! După o zi de vizitat diverse obiective turistice și multe magazine care implicau mult mers pe jos... eram de-a dreptul înfometați.
Zilele acestea am încercat toate cafenelele. Mare mi-a fost încântarea când am văzut că Starbucks-urile în Londra sunt ca Mega Image-urile în București. Adică la fiecare colț. La fel și Costa sau Pret.




Cam atât pentru astăzi. Revin cu povești și poze noi în următoarele zile.

Kisses!

Un comentariu:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere